saptamana 37

sunt in saptamana 37 de sarcina. am 77 kile. nu planuiesc sa mai pun mult. nu mananc mult. insa cam bag zahar.

ieri am fost sa cumpar landou pentru bebe in ijmunden. inainte de asta am dus plasticul la reciclat si niste haine la containerul de ajutoare si am luat si cele 8 lazi de bere pe care o sa ridicam patul. sunt super neatenta si stiu asta si am grija. si totusi. in ijmunden am parcat jumate in strada si am plecat sa caut adresa. cineva de la balcon mi-a zis ca am parcat aiurea. in strada. n-am inteles ce vrea. am intrebat de 3 ori. tot n-am inteles si am intrebat adresa care o cautam. apoi m-am dus la masina. intr-adevar era parcata aiurea.

a fost vreme superba. 20 de grade la soare si dupa sticla la terasa. vreme de mers la mare. am fost in dune in ijmunden. multi catei si copii. trebuie sa mergem si cu olga acolo. si plaja enorma. am fost pana la nisip si am stat la terasa, dupa sticla. vreo doua ore. apoi n-am mai putut de atata soare si am plecat.

azi ploua si e urat. fac activitati in casa. am facut deja mancare pentru vreo doua zile. peste noapte iar am avut activitate de la 2 la 6. am citit ca sa nu ma gandesc la prapastii. balzac. in continuare.

Sculptura

Azi am fo harnică. După ce am făcut-o pe șoferul pentru Andrei, ca sa am masina, am pus rufe la spălat și am lucrat la sculptura vreo 4 ore. A trebuit sa ma forțez. În primul rand a trebuit sa scot suportul care se învârte de prin cămară. Apoi nu-mi place ca ma murdăresc groaznic și ceara se curăță greu. Am încercat cu mănuși de latex dar nu merge. M-am murdărit, na. Și am lucrat mult ca sa se merite spălatul pe mâini. Spre sfârșit eram chiar mulțumită. Părea că-mi intru în ritm.

Am zis ca întrerup pentru prânz, însă au apărut alte activități care erau musai sa se întâmple: rufele la uscat, mâncarea de făcut (fasole cu afumatura), curat la bucătărie în timpul facutului mâncării... Și am făcut curat și sub chiuveta. Și m-am tot uitat la sculptură din alte unghiuri și iar m-au nemulțumit proporțiile. Bah! Ca iar ma deprim și o s-o ignor și mi-am propus s-o termin.

Nu a mai fost timp de sculptură după întrerupere. Numai timp de strâns de pe masă.

Apoi am cules-o pe olga, ne-am pupat de multe ori la grădiniță, a spus pa la toată lumea și am fost sa cumpărăm pâine. Piciulica a împlinit azi 23 de luni.

După cina am propus pictat cu degetul și a fost mai cu succes ca de obicei. A fost piciulica în mod egal interesată de întins culorile pe hârtie și în farfurie. A mâzgălit 8 foi. Nu toate bune. Ma gândesc sa le folosesc la felicitările de naștere a lui bebe.

proiectul trepied pentru leagan

pregatirile pentru bebe doi. nu avem inca un nume. andrei il alege.

eu sunt de doua saptamani in concediu de maternitate. mai am aproape patru pana la nastere. de saptamana viitoare merg in fiecare luni la control la asistentele de nastere. in unele zile is foarte productiva. in altele sunt foarte lenesa. azi de exemplu. am citit vreo 3 ore. pe lista de azi am de spalat si intins rufe, facut mancare. si iesit la cumparaturi pentru mancarea aia. si decisul a ce am sa fac de mancare e destul de complicat.

pentru bebe am cumparat leagan leander, pentru ca olgai i-a prins foarte bine la gradinita. tipa de la care l-am cumparat are doi copii. ambii l-au folosit pana la 6 luni. si mi-a trebuit trepied. unul nou e 150 de euro. iata unde am putut sa fac ceva eu pentru noul bebe. pentru olga am facut plapumioare si mobil.

am inceput proiectul in prima saptamana de vacanta, in prima zi. am cautat bambus si am cumparat de undeva de pe net dupa cum am crezut ca o sa fie bun. betele initiale au fost prea subtiri. am luat de aproape 2 cm diametru. am vrut sa le imbin cu sfoara. nu era prea de incredere contraptia. am gasit furnizor de bambus la vreo 20 de minute de casa si am fost acolo in persoana. am ales bete de 3-5 cm diametru si tipul de acolo a fost foarte dragut sa mi le taie la 250 cm. trei bete. insa n-am fost atenta si un bat era piscat. am vazut acasa. dupa ce am dat gauri si am imbinat. m-am deprimat si a durat 10 zile sa ma hotarasc sa facem iar o excursie la depozit si nu am vrut sa merg singura.

m-am gandit destul de mult cum sa imbin. si daca e ok sa folosesc suruburi si daca n-o sa se aschieze bambusul. bambusul e foarte rezistent daca e integral. dar cu gauritul ii afectez integritatea. normal ca am cautat pe internets idei. leaganul e folosibil pana la 10 kile. el insusi are vreo 2-3 kile. deci trepiedul trebuie sa suporte 15 kile. deci a fost incercarea doi, tot nefericita, pentru ca un batz era defect. si sambata asta am fost iar la depozit cu andrei si olga si tipul dragut mi-a schimbat batul defect si mi l-a si taiat. acasa deindata am dat gauri si am imbinat trepiedul in timp ce andrei a pregatit pranzul. am poftit-o pe olga sa ma ajute, sa o tin din a-l trage pe andrei de pantaloni pe la bucatarie. i-am aratat piulite, saibe, pile, burghie, bormasina, suruburi, holtzsuruburi. am lasat-o sa taraie betele prin casa si i-am explicat cum sa le ridice sa incapa prin usi. am facut in baie gaurile ca sa pot face usor curat. pentru ca in sufragerie robotul aspirase cat am fost noi plecati. m-a ajutat piciulica si la maturat. o implic in de toate ca ii place. am poftit-o sa aduca farasul si a maturat ea intr-un colt din baie pana s-a plictisit, apoi am maturat eu unde era de fapt nevoie. bambusul face niste aschii destul de periculoase.

dupa masa olga a dormit si eu am terminat trepiedul: contra limitare a deschiderii picioarelor. din pamblica si asa se poate strange trepiedul imediat si piti undeva. in camara. in ce am gasit pe net limitarea deschierii de face cu bete mai scurte legate jos la baza. dar nu am vrut asta. sigur se impiedica cineva mic mai devreme sau mai tarziu de eles daca pamblica aia (de croitorie) da semne de slabiciune am sa pun industriala. avem una de legat bagaj pe masina. aia sigur o sa tina. dupa ce am terminat imbinatul m-am atarnat eu de trepied sa vad cat de solid e. nu lung. ca am 76 de kile. dar e solid. si am agatat patutul si m-am bucurat

vineri am fost foarte ocupata si cu pregatirea listelor si obiectelor de pe liste. este lista cu ce trebuie sa am in casa pentru nastere, lista cu ce trebuie sa am pentru copil si lista cu ce trebuie sa am in geanta pentru spital. am gasit aproape tot ce trebuie in casa. lista pentru nastere e completa. lista pentru bebe e aproape completa si toata rufaria trebuie oparita la 90 grade, dar asta mai aproape de nastere. geanta pentru spital nu e pregatita. in afara de astea, trebuie sa ridicam patul din nou pe lazi de bere. mai vrem sa cumparam un sac doi de la ikea de 0-6 luni ca cele de 6-12 luni au fost foarte bune. gaura la maneca, elastic in talie, lungimea sacului. perfect.

mama

am visat-o pe mama. a fost deosebit. o visez asa de rar incat e ca o perla orice vis cu ea. e asa o pierdere... asa o pierdere... a murit cand eu aveam 20 de ani si ea 48.

am visat partea ei artistica. am visat ca ne mutam si eu faceam curat prin hartii si era super mizerie in casa; asa cum era cand se facea curatenie generala si se varuia cand eram copii. mama varuia biannual. la 6 ani eram extrem de multumita sa explorez noul aranjament din casa. acumularea nefunctionala de obiecte in mijlocul casei. peisaje noi, obiecte necunoascute pentru ca de obicei stateau ascunse in dulapuri. verva care mi-a lasat o cicatrice in barba. prima cicatrice. am cazut cu barba in palnia de la gramofon.

visul: eram in sufrageria de aici insa obiectele in care faceam curat nu exista in realitate. nu-s sigura ca erau ale mele in vis. nu cred ca erau. existenta altuia in casa asta in care eu faceam curat. si am gasit mape de ale mamei si poate fotografii vechi despre cum era in casa parintilor cand eram copii. cu sevaletul mamei facut de tata. in vis toate obiectele au fost fantastice si departe de realitate. dar visul a subliniat ce pierdere este in continuare moartea mamei dupa 15 ani. si ce mostenire a lasat in noi, in copiii ei. nu suntem artisti, nici eu nici sis, cum nici mama n-a fost in final. insa avem capacitatea sa distingem valorosul de chitchi. am crescut cu arta mai mult decat vecinele mele olandeze, desi nu am avut arta pe pereti. dar am fost expuse. mama picta si avea talent. a dat la facultatea de arte; a luat ore la iasi cu pictorul liviu suhar care ii spunea ca daca nu picteaza in fiecare zi nu are sanse sa intre. nu a pictat in fiecare zi. n-a reusit la arte. a fost in biroul de creatie la fabrica de pulovere radauti si apoi muncitoare in hala cand a inceput sa se duca fabrica la vale. si in final cand s-au facut mari restructurari a murit de ingrijorare ca ramane fara munca. si eu pot sa vad de aici cum viata a adus-o tot mai jos. de cand esti tanar si ce aspiratii ai si unde ajungi eventual. mama a fost si prima victima a demitizarii mele. mi-am exersat si ascutit demitizarea pe ea. sper ca macar simtul artistic adevarat sa se trasmita olgai daca nu chiar talent. mama a continuat sa picteze, rar, activitate de weekend odata pe luna. goblenuri pentru colegele ei de la munca, planse pentru tanti chitza la scoala. nimic care sa vina de la ea, numai la cererea altora. ma bucur ca cineva a presat-o sa picteze.

exersatul zilnic. daca e in tine ceva care trebuie exprimat, talent adevarat, nu trece o zi fara sa faci lucrul ala. daca ai semi-talent (unde sunt si eu) trebuiesti impins incontinuu si biciuit ca sa se decanteze si sa ajungi sa faci ceva valoros.

am avut o discutie cu andrei de curand despre exersatul zilnic. el programeaza zilnic. acolo e talentul lui. clar. a lansat un framework in prima luna in care a stat acasa si are success. il intereseaza pianul acum. poate fi un hobby, si cand o sa-i luam olgai o pianina sau orga poate sa invete si el. dar daca era sa fie muzician (care compune nu numai executa ce au compus altii) ar fi cantat de mic in fiecare zi. asta am emis eu in masina. emisiune speciala. radiofonica.

eu am desenat destul de zilnic pana in facultate. n-am ajuns sa ascut si sa sublimez si sa fac arta. semi-arta da. e plina lumea de semi-arta. sis s-a oprit foarte devreme din desenat si pictat si are talentul mamei la culoare. picturile ei erau intotdeauna mult mai bune decat ale mele. erau bune pe cand ale mele erau (si sunt pentru ca mai pictez cu olga) mizerii. pacat ca nu picteaza sisa mea... macar ceva pentru casa ei. semi-arta ei in casa ei. dar sisa mea e mai autocritica decat mine. mai mult din mama in ea. eu, mai mult tata. grafica da, tehnica, indemanare, hoarding, mai putina autocritica dar inca de ajuns si cel mai rau, lipsa de tenacitate. dar clar in casa parintilor mama a fost cea mai original talentata.

si alt fel in care am fost expuse noi surorile la arta au fost albumele de arta. pictura si sculptura. cel putin la curatenia generala bianuala ne uitam inca odata in ele. pe la 7 ani ai mei o cunostinta de-a mamei a lansat un album de culegere de lucru manual popular. o batranica, ileana cretan. probabil mama a ajutat la cusut mostre, probabil tata a ajutat cu fotografii si rame; pentru ca a fost expozitie la muzeu. avem albumul acasa. o viata a muncit femeia sa stranga materialul. cred ca avea 70 de ani la vernisaj. pe la 11 ani ai mei un coleg prieten de-al mamii traian postolache, pictor, a avut o expozitie cand aveam vreo 11 ani. tata i-a facut niste rame pentru expozitie si fotografii pentru print. am fost in atelier la el, am fost la muzeu inainte de expozitie, cand se construieste si e mult mai interesant, am fost la vernisaj. am luat ore la romana cu sotia lui. mama a primit 4 tablouri mici cu natura moarta. si unul mare enorm cu natura moarta pe o parte si studiu de cadavru la medicina pe cealalta parte. carton tare, neinramat. 1,5 metri patrati. care a stat mult depozitat pe dupa dulapuri si dupa vreo 5 ani l-am expus in dormitor, camera copiilor. eu cu tata. dar consens general ca il vrem pe perete intre mine si sis. si iar consens general despre pe ce parte sa-l punem. eu am avut ideea de cum sa-l punem fara rama, tata a acceptat si a executat. cred ca iar e depozitat pe undeva pe dupa dulapuri. acum acasa, in barul din dormitor (locul in care s-a acumulat creatia mamei si tatii) sunt pensoane de-ale mamei si uleiuri, goblene si lucru manual, mape cu acuarele. si dinspre tata niste grafica, scrisori in franceza, aparatura si multe multe fotografiii de familie in care m-as uita cu atata placere impreuna cu sis. izvorul de arta, barul din dormitor din casa parintilor. cum poate fi un bar de 0,3 metri cubi folosit mai bine?

stiu ce a produs visul. si cu cat mai gandesc mai mult mai descopar cate ceva. o sa ne mutam. asnoapte m-am uitata la arta ca sa fac o plapuma pentru baietel si dupa 3 ore m-am hotarat ca nu fac. aseara ne-am uitat toti trei (olga a fost maestra de ceremonii) in foto vechi de pe telefonul lui andrei cu olga mica. foto care nu le am eu si deci nu le-am vazut destul de des. in vederea mutarii am de gand sa cumpar o mapa de carton a3 sa pun arta olgai si desenele mele care is pe undeva prin dulap si panza de goblen. m-am intalnit cu vecinele de pe etaj sa decidem ce arta sa punem pe peretii holului si, desi doua dintre ele au case faine cu arta bazata, m-au dezamagit la alegerea "artei" pentru hol. doua au presat pentru o poza personala fara nici o valoare. lipsa de autocritica si modestie. mama le avea pe amandoua. una din vecine a ales poze indoielnice din mapa cu ce era propus si una nu prea a ales dar a povestit ca are ea pe cineva care are o poza cu biserica din haarlem. vecina asta ultima are o caciula oribila. asta e numele ei de cod intre mine si andrei, femeia cu caciula oribila. ele vecinele is super de treaba. si casele cele doua sunt interesante. numai nu mi-a placut lipsa de modestie si autocritica la cele doua si gustul la cea de a treia a carei casa nu o stiu. dar in final arta este cat se poate de subiectiva si probabl critica mea (in afara de autocritica) e la culmea ce-a mai de sus. mai am o luna pana nasc. si-s pe val emotional. si citesc balzac si nu prea ii vad valoarea desi is doritoare sa vad niste valoare. poate traducerea pierde valoarea.