turneul

ne pregatim de plecat in ro pt pasti. mai avem de cumparat cate ceva, mai avem de facut bagajele... mai este... m-am trezit de dimineatza (6 dimineatza) sa pregatesc pozele pe care le luam pt familii, ca de acum suntem un popor intreg. ai mei si-ai lui. si am facut si planificarea pt azi si maine pe un post-it si am pus-o la vedere. pt ca am sa uit daca nu scriu tot ce trebuie facut.

cadouri am luat sambata trecuta si marți. marți am avut si lista cu specificațiile la mine, ca erau prea multe. am sarit un pic calul cu cheltuielile, dar familiile or sa se bucure. trece si laura mai tarziu sa ne dea un pachet pt acasa.

si o sa urmeze turneul. eu faceam turnee mici si cand veneam de la bucuresti acasa. putin suceava, putin radauzti, putin iasi. acum o sa fie si negresti si bunicii lui andrei si brodina - bunicii mei (sper, ca e foarte frumos acolo... munte...) si poate putin bucuresti in sensul alex s laura. si m-am gandit foarte mult la tanti geta, cum veaneau ei verile din germania si eu si sis visam din iarna pana in vara ca au ajuns si suna la usa. incepea sezonul de visat ca vine tanti geta.

aseara m-a apucat sa ma uit pe google maps. am inceput cu dubai si bruj al arab si palmierul lor de acolo, am ajuns la china si zidul chinezesc (dar nu l-am gasit), mongolia, rusia, himalaya, japonia, indonezia. is asha frumoase hartzile. apoi am bagat un film cu jason statham, englezesc si foarte colorat. si un whisky.

mami mami

deunazi eram la supermarket cu andrei si ancutza. cumparam carne de porc. eu. ei stateau mai in spate cu căruciorul. in timp ce descriam ce doresc de la carnea de porc vânzătorului, aud "mami! mami!" apropiindu-se in goana si un băiețel de 7 ani se trântește in piciorul meu si se lipește bine. m-a confundat cu mamă-sa.

- "mami, mami!
- "I'm not your mami"

a descoperit si a fugit rușinat; mama si fratele erau mai incolo, râdeau de se prăpădeau. râdeam si eu. ma confundase pentru ca aveam tricou galben, ca mama lui. dar a fost foarte placut pentru mine.

office space

citesc o carticica de-a ancutzei: "then we came to the end". cumva funny, cumva deprimanta. si imi schimba un pic perceptia asupra vietii mele de birou. sunt singura in birou, pot sa aprind lumina cand vreau (adica sa n-o aprind deloc), sa dau drumul la aer conditionat cand vreau, sa deschid geamul cand vreau. de unde stau am vedere la doi colegi. grecul care merge ca un handicapat. e asha neplacut sa-l vad cum se deplaseaza... cu care n-am nici un contact. romanul proaspat angajat pe c++, care si el merge anormal si care vorbeste subtire da parca ar fi foarte emotionat tot timpul; sau castrat. cu care iar n-am nimic de-a face.



nu ma duc la cafea, nu stau la taclale la vreunul in birou, nu ma duc la fumat. vin si plec. si trec pe la vadim si alexander in birou pt sedintze si consfatuiri. mai si rad cand trec pe la ei. mi-au povestit cum stephan traieste intr-o familie fericita, el si cu nevasta lui, pt ca amandoi au scopuri comune. is alcoolici. mi-au mai povestit cum in malta nick putea sa faca contract de genul: omul este de acord sa semneze contract pe 2 ani. in cazul in care vrea sa plece mai repede de 2 ani, este obligat sa plateasca lui nick daune egale cu salariul pe 1 an.