perdeaua

m-am trezit cu eseul despre perdea in cap. deja.

am visat iar o gramada de chestii: camere foto, lift, telefoane, sis si iancu, iarba, eu cu andrei in radauti impingand un carucior de la ikea, gabi din desperate housewifes, caini... si asa mai departe. dar ultima chestie a fost o camera cumva de camin cu geamuri mari si luminoase, un geam si-un pat (paturi duble si camera mareee) al meu, un geam si-un pat al unei colege de camera - rusoaice. eu aveam o perdea destul de faina de fabrica si niste draperii la geamul meu si arata fain, dar rusoaica avea o chestie facuta de mana cu perdea si draperii incorporate si tot felul de chichițe tehnice. era o superfaina perdea si o admiram si ma gandeam cat timp ii trebuie unui om sa faca asha ceva. dupa ce am admirat perdeaua lor, mi-a fost admirata perdeaua mea si m-au întrebat de unde o am. am zis ca e de fabrica și nu e prea faina; nici urata nu era, dar nu avea valoare.

apoi, în vis, mi-am adus aminte de perdeaua mea preferata. și am povestit colegelor de camera povestea perdelei. după cum urmează...

era o perdea simpla, plasa. prin care intra multa lumina. probabil perdeaua aia a fost în casa când m-am născut. și probabil ca m-am simțit foarte bine în jurul ei, și cine știe dacă nu cumva stăteam agățată de perdeaua aia tot timpul. oricum la începutul vieții o priveam mai mult oblic decât perpendicular, fiind mica.

țesătura era pe doua fire, unul gros colorat in nuantze de maro si unul subțirel alb, care se întretăiau cam la un cm jumate. a rezistat cam pana am avut eu 15 ani. mama o spăla, o lăsa la uscat, o călca stropind-o cu apa - sa nu aibă cute, o apreta uneori. i-a luat cam mult sa piardă obiceiul apretatului si cred ca eu si sis am avut un cuvant de spus. stiu ca amandoua ne plangeam de scorțoșenia lucrurilor și imi aduc aminte clar (numai nu in timp) cand ii povesteam eu mamei ce inutil obicei e. si mai tarziu faceam lobby si impotriva calcatului (eu n-am fier de calcat in casa si nici in plan). de la nu timp, perdeaua fiind veche, nu mai rezista la atata procesat si firul cel subtzire se rupea. si procesul a devenit: spălat, uscat, cârpit, stropit - călcat [, apretat]. mda.. lua mama perdeaua in brate si cauta in milioanele de patrate mici alea cu firul subtzirel rupt și-l taia și-l refăcea de mana. stătea o ora, doua, trei cârpind; și perdeaua aia devenea din ce în ce mai valoroasa.

și la un moment dat, pe la 15 ani ai mei, n-a mai rezistat si a luat foarfecele si a taiat-o in bucati. eram in casa si am venit in dormitor cu o treaba oarecare si mi s-a rupt inima cand am vazut ce a facut cu perdeaua... eram gata sa preiau cârpitul (numai asta) ca perdeaua sa dăinuiască. mama nu știa. i-am zis atunci, cand perdeaua era deja ucisa. mi-a dat explicația cum ca e prea veche si putreda si se rupe. eu am ales cateva bucatzi si le-am ascuns in sertarul meu cu materiale si prostii si cred ca-s acolo si acum, daca n-o fi umblat tata. de umblat umbla el. si pune lucruri de-a lui in toate sertarele. ceea ce nu e de condamnat, noi nu mai locuim acolo de atata timp. dar sper sa nu-mi fi aruncat perdeaua...

era asha un good feeling in casa cand era perdeaua aia la geam... cand batea soarele prin ea era ca-n povesti.