proiectul asta are rădăcini vechi. când avem poate 15 ani ma uitam pe geam în radauti si am văzut o plapuma din petice colorate la uscat la un bloc vecin. tare frumoasa. asa de frumoasa ca m-am apucat s-o pictez. eu nu pictez. desenez mai degraba. ca m-am lamurit ca nu-s buna la pictat. sis e buna la pictat. era. în școala generala. din școala generala m-am lamurit și eu ca pictura nu-i de mine. aveam șevalet acasă (conceput și făcut de tata pentru mama) pe care îl scoteam de la colt și-l ștergeam de praf cel putin de doua ori pe an când cu curățenia de paste și de crăciun. și mai dădeam cate o tentativa de pictat pe șevalet numai ca sa ma conving din nou ca nu e cazul sa insist. da șevaletul... ma inspira. nah. și am pictat plapuma. asta înseamnă ca m-a impresionat tare plapuma vecinilor. în romania totusi nu e nici o tradiție de plapumi colorate din petice. cred ca e slavona chestia. vine de la rusi poate. si ideea a stat in fundul capului sub praf si alte chestii abandonate. da de cand cu peaches m-am activat și a ieșit la suprafață. sa-i fac o plapuma colorata. mai ales ca este magazin de petice in haarlem și aproape de casa si organizeaza si cursuri pe mai multe zile si workshopuri pe o zi.
da la cursuri nu pot sa ma bag din cauza sarcinii.
acum doua săptămâni, când era bocnă raul, am ieșit la plimbare și socializare cu un cuplu de ucraineni colegi de-ai lui andrei. nu numai colegi ci și protejați. ca el le-a luat interviu și i-a recomandat la angajare. am fost la ei la masa mai demult și am vazut ca ea împletea. drăguț, drăguț... și am întrebat-o spre sfârșitul socializării de la raul înghețat ce proiecte mai face. a zis ca împletește un pulovar. n-au tembelizor și nici nu-si doresc. iar foarte drăguț, dar nu cred ca noi (eu și andrei) am rezista fără. eu as mai taia din tembelizor, dar nu-mi iese... a mai zis victoria ca-i trimite mama sa mașina de cusut în doua săptămâni și vrea sa faca ceva la mașină. da? m-am ascuțit toata. ce? patchwork. ca a gasit magazinul de care ziceam mai sus și a cumparat petice pentru mama ei, cadou. și mama s-a bucurat foarte tare. daaaa? și mai ascuțită. pai hai sa facem împreună, ca la magazin acolo fac alea workshop și dureaza numai o zi și închiriază mașini de cusut dacă nu vii de acasă cu a ta. da. ok. însă nu am găsit nici un workshop pentru nivelul nostru - începătoare - pana prin aprilie.
am zis ca sa facem singure într-un weekend la una sau la alta acasă, cand ii vine mașina. si pana atunci a propus ea sa vizitam magazinul, sa cumparam petice și unelte. și asa s-a facut ca sâmbătă am fost la magazin. eu m-am tuns. mi-am pus frizeria la 9:30, sa fiu sigura ca am restul zilei liber. la 11:10 am terminat la frizerie. freza satisfăcătoare de data asta. o barbară m-a tuns. după care m-am întâlnit cu victoria la magazin și am stat o ora sa alegem chestii. foarte, foarte plăcut. a rămas ca sâmbăta viitoare facem proiect, ca-i vine mașina. yay! sâmbătă a fost și foarte frumos afara. am venit acasă rânjită. și am consumat după-amiaza mergând într-un mall de articole de copii și apoi la cumpărăturile de mâncare. am venit acasă cu ceva prada, dar în general n-a fost satisfăcător. ca sa nu mai zic de expoziția de vineri seara care a fost un eșec total.
duminica am dat târcoale la ce-am cumpărat. sa ma pregatesc pentru sâmbăta viitoare. sa învăț câte ceva ca sâmbătă sa trec la fapte direct. nu teorie. fapte!! și nici n-am putut sa nu folosesc uneltele. am luat cuțit circular. frumos și galben. atâta i l-am demonstrat lui andrei și l-am laudat... cred ca dacă mai insistam se ducea și-și lua și el unul. eh. nu. am studiat pe internets ce si cum, m-am pregatit de proiect. tot uitandu-ma la materiale mi-a venit ca eu am o istorie foarte mare de stricat și lăsat balta (cu mașina de cusut mai ales). și n-as vrea sa stric peticele frumoase. când eram in liceu ma apuca de fiecare revelion sa-mi fac rochie. si n-aveam rabdare si treceam direct la acțiune: taiat materialul. fără tipar și fără nimic. cu o carte de croitorie ca harta. si ma și îndreptam la materiale de alea mofturoase. lucioase, alunecoase. mătăsică. și la primele cusaturi când se încrețea și nu iesea frumos ma deprimam si o lasam balta. si iaca sentimentul de ratare si paguba de material. si din istoria de lasat balta... numai sculptura si goblenul de anul trecut îs doua exemple. trebuie sa le termin anul asta...
si asa. am zis ca sa ma pregătesc pe materiale urate și ieftine. moca. am scobit în cutia mea de cusut. am găsit doua materiale moștenite de la tanti geta. cred ca au douazeci de ani. nu-mi plac. dar îs bumbac și in cantitate mare si moca si ocupa si loc. duminica am planificat pe canapea cateva ore. pana la patru sau cinci seara. dupa care, bineînțeles, am trecut la acțiune. acțiune! nu vorbe! goale! acțiune de vreo 4 ore.
luni am avut atv (o zi libera la 5 săptămâni) și am mai bagat 6 ore in proiect.
în utlima fotografie se vede un rateu. oho, au fost multe greșeli și desfaceri și refaceri. sunt la faza matlasării. a mers cât de cât ok pana la montarea celor trei straturi (fața din petice, umplutura și spatele) unul peste altul. acolo au început sa se sucească. ahh. dar pentru ca am tăiat umplutura și spatele mai mari cu cel putin 5 centimetri nu contează ca s-a sucit. oricum trebuie tunsa peste tot când termin de-o matlasat. tunsa în vinclu, unghiuri drepte, linii drepte. ultimul pas e montatul bordurii. da matlasarea asta e grele... phiii. face într-una burți și câteodată ma oftica de trebuie sa desfac o cusătură și s-o refac din alt unghi.
No comments:
Post a Comment