canon 350D

16 septembrie 2007 4:45 am

Imi iubesc camera foto. A durat cam un an de cand am vrut-o si pana mi-a adus-o encushor. N-a fost cea mai buna si este din ce in ce mai putin buna, insa eu o iubesc. Am visat de 3 ori acum recent ca s-a stricat s-au am pierdut-o si m-am trezit distressed. Visez atat de frumos ca mi-as vinde visele pe dvd-uri. Intai si-ntai le-as tine pentru mine sa le revad. Sunt atatea ucruri pe care le uit sau nu-mi dau semama cat de importante sunt pana nu le visez… Cand stateam cu anca [sora mea mai mica] obisnuiam sa ne povestim una alteia ce-am visat. De multe ori nu eram in aceesi dispozitie si nu aveam chef sa ne ascultam una pe alta, insa aveam rabdare si eu si ea sa ascultam (cea care povestea si simtzea ca nu are simpatie pentru poveste o spunea mai pe scurt); in zilele cand eram pe aceeasi lungime de unda era foarte fain.

[ma intzeapa inima. Trebuie sa iau magneziu]

I miss mah people si mah cats. L-am visat pe ciocanel ieri sau alaltaieri si m-am trezit cu gandul ca m-as fi dus la iasi sa-l vad, daca as mai fi fost la bucuresti. Ciocanel is my favorite cat in tha world. Sunt pisici care imi plac si pisici care nu ma afecteaza si pisici care nu le suport. Dar nu pot sa-l iau pe cioc cu mine in Cyprus, ca are si el o viatza de pisica acolo, si-I place sa fuga pe langa casa. Si e si iubit la iasi. So I’ll just send my love prin Claudia si anca. Sunt o gramada de pisici in Cyprus. Si una chiar a fost lovable; si stiu si unde locuieste. Insa majoritatea sunt terminate de cald si cam rufoase. Ele, matzele, au fost aduse in cipru, nu-s native. Si cipriotzii nu le iubesc. Si ma gandesc la Laura D care are alergie la pisci si ar vrea o pisica. Tata are sie el matza lui de serviciu acasa. O mai schimba la 2-3 ani, ca dispare. Vara stau la casa, iarna la bloc. La iernat. Tata isi muta pisica. Si pisica enjoys it.

Ma gandesc destul de des la alina. Si la iancu (zilele astea are licentza si rezidentziatul). S la sis. Asta pentru ca am timp… Astept netul, sa pot vorbi cu lumea.

Mda. Si ieri am visat ca eram cu mama la cumparat de haina de iarna. Palton sau blana, sau haina. Orice. Dupa care stateam la soare intr-un parc cu ruine din atena si aveam un pet electronic. Tamagochi. Cu care ma plimbam prin holurile universitatii de la iasi – pictate si decorate ca salile din Luvru. Frumos; multe detalii, mule culori si nuante de lumina. Si petul meu era un cal teleghidat (evident, ce altceva decat cal) cum ar fi o masinutza, si-l conduceam prin holuri.

Si chiar acum, inainte de a ma trezi, am visat o masina faina si un traseu pe care il faceam eu, in masina sau cu masina in buzunar. Noaptea, drum inghetzat cu valuri de ghiatza si fagase de rotzi pe malul unui rau galagios si repede si involburat. Un rau foarte prezent. Si un drum foarte periculos, s eu tzipand la sofer sa mearga incet (si nu se intampla) dupa care in turul urmator eram singura sa conduc cat de incet vreau; si tot erau tururi unul dupa altul si aveam timp sa corectez ce am gresit in cele precedente, si sa fac lucrurile din ce in ce mai bine. Dupa rau urma o curte a unei scoli toamna, un pod pe sub care treceam vara, un cartier de vile care e al meu special, pe care l-am mai vizitat in alte vise; s mai erau obiective. Era circular traseul. Trcea prin toate anotimpurile si prin locuri foarte populate si friendly sau locuri pustii si periculoase. Numai era noaptea tot timpul.

Azi, nah, ieri am primit in sfarsit canapeua si am facut lego. Avem o canapé simpla si placuta si putem sa locuim in sufragerie. Urmeaza televizorul. S eu mai vreau playstation si sa joc assasins creed. Puiu a venit cu trailerul la jocul asta si mi-a placut atat de mult ca vreau sa-l joc. Nu sunt gamer, dar, dracu sa ma ia, poate devin. Canapeaua asta, ca toate lucrurile in cipru, s-a intamplat greu. Intai am mers la ikea si am pus ochii pe ea. Nah. Intai am intrat in sufragerie si am vrut canapea. Apoi am pus ochii, apoi am aprobat bugetul, am mers lar la ikea, am notat codul, am ajuns la autoservire si nu mai era saltea, in raftul de jos si era trecut de 8 seara (cand se inchide ikea in Nicosia).. mmmm. Damn. Ne-am turtit eu si andrei… lunia a fost cand n-am mai gasit saltea. Martzi n-am avut chef, miercuri e zi scurta la ikea, joi am mers dupa net (binainteles ca n-am rezolvat nimic) s entru ca tot eram afara din casa – unsuccessful , hai sa mergem dupa canapea. Am ajuns la 8 si 2 minute. Si taxiul e cam scump. Big close. Damn it. Nu puteam sa-mi imaginez ca ma duc acasa fara canapea… si nici nu m-am dus. Am mes la iesire si ne-am fofilat la autoservire. In atata mare de oameni, cine mai vede ca doi merg impotriva curentului. Am gasit cele trei piese de lego, le-am pus in carucior, le-am platit, le-am inregistrat la transport si le-am asteptat vineri toata ziua, degeaba. Abia ieri au venit… bine ca s-a intamplat inainte de luni. Sunt grateful.

Dar netul… oh. Netul. Avem o luna de cand stam aici. In casa asta. Aproape. Da? Nu mai stiu. E istorie. Istoria imi scapa printre degete. Si am atacat imediat problema netului. Andrei a gasit pachetul perfect. cu cablu, cu net, cu tel. avem acoperire? Un telefon din bloc. Prprietarul nu stie. Am gasit o firma cu tel in bloc. A gasit andrei un cv pe net cu adresa noastra. De la unul din bloc, cu tel fix. Am prezentat numarul, numerele la primetel, care ni-l doreram (Andrei a facut toate astea, eu numai il cicaleam de acasa, verificam statusul). Au avut nevoie de vreo 5 zile!!! sa ne anunzte ca nu au acoperire. Jesus Christ. Previous, au avut nevoie de 3-4 zile sa raspunda la email ca sa aiba posibilitatea sa ceara numarul de fix sa vada daca au acoperire. Mah!!!

n-au acoperire. Alta varianta. Varianta linie telefonica, platforma de internet si conexiune de internet. Linie telefonica de la cita (echivalentul romtelecom). Toate comunicatiile merg prin linia de telefon. Nu exista cable in cipru, cum nu exista transport in comun. Mai este varianta satelit, daca te dau banii afara din casa. Linie telefonica la cita. Garantzie 100 lire = 5 mil. Yeah right. Andrei a vb cu proprietarul sa faca el, ca daca face el nu e nevoie de garantzie. Asta s-a botzit tot si a fugit la sefa lui andrei si l-a parat. Care sefa s-a botzit si ea. Persoana importanta, nu spui cine. Cu sotz in govern. Si a facut ea conexiunea la tel, pe firma, bineinteles dupa ce a uitat vreo 2-3 zile (lucratoare!) apoi alte 3-4-5 zile lucratoare pana a venit the cable guy. Nah, avem telefon acum. Linie. K. next step. Se trezesc unii si raspund la email de acu 2 sapt. Pachet ok, nu e nevoie de platforma, au si acoperire. Sigur?

Si pun si tv de la primetel. Sigur? Ca aia n-au acoperire. Sigur. Ma rog. Si apare problema ca linia telefnica este pe firma si deci firma tre sa faca si abonamentul la net. Si acum, in momentul asta asteptam (astaptatul il facem amandoi) sa-si aduca aminte sefa lui andrei sa faca formele pentru net. Dupa care, in final, o sa dureze 9-10 zile lucratoare sa ne dea drumul la net pe tzeava.

Ancutza mi-a spus ca avem net in 2 sapt daca suntem norocosi s eu am sarit ingrozita doi metri in spate. Acum imi doresc sa fi luat numai 2 saptamani. In bucuresti am zis ca vreau net, mi-a fost inmanat un nr de tel, am dat tel, in jumate de ora a venit tha cable guy si mi-a dat drumul la net right away. Mi-a luat niste bani in acelasi timp. Nu prea multzi. Bleah. Cui ii place atata efcientza?

k. am trecut de criza acuta de foame si scriu de vreo jumate de ora. Am cam ajuns la fundul nevoii de comunicare si am sa merg sa dorm. Sa visez.

Tada