tehnologie

a fost ziua mea pe 7. am primit cadou ceasul asta. de fitness cu heart rate. imi zice ca e zi de fitness din cand in cand. dar a ajuns pe 10. si pe 8 iulie dimineata i-am arata lui b ce camera vreau eu, mica, usoara, cu wifi, point and shoot sa-i fac poze faine olgai. ca mai mult fac cu telefonul ca e intr-un ala mine. si am primit acordul si am comandat-o. ambele pachete au ajuns pe 10, cand e ziua lui sis. dar imi pusesera ata camera, cu nume asemanator. ah, la naiba. am dat mail ca au gresit si eu vreau camera imediat. am mers in hamsterdam la magazin si-am luat-o, dar am mai luat ceva pentru inconvenienta. ceva de curatat lentile foto. de cand am luat ixus-u n-am apucat sa-i fac wifi-ul sa mearga. trebuie prin gateway canon si eu n-am timp...

tot pe 10 seara am fost la probat rochii de mireasa tura doi. am fost cu victoria, ucraineanca. in august se casatoreste si ea. dar nu mai face cununie religioasa; cununia civila o sa fie totul. vroia o rochie simpla alba ca ceremonia n-o sa fie mare. face la moara de vant. mergem. si eu aveam programare si a venit cu mine. nu se astepta sa probeze. eu ma asteptam. am probat amandoua si ea deja s-a hotarat. eu ma mai gandesc. sis deja mi-a zis pararea ei. ancutza n-a zis-o inca. am lipsit de acasa 3 ore si lasasem putin laptic. andrei m-a sunat exasperat ca plange piciulica de foame. mama cu ce viteza am venit...

sinterklaas

a fost ieri sinterklaas la IDG si la RBO (scoala de olandeza) si am facut poze la ambele. la IDG am fost invitata cu planificare si harta. la ora cutare se imbraca si se machiaza, la ora cutare se plimba, la ora cutare vin copiii. eu m-am pregatit. am invatzat in niste seri despre nikonul lui andrei. in ultima seara am facut probe si de blitz separat de camera, sclav la blitzul camerei. si am avut surprize.

cand sa fac poze ieri si instalez blitzul extern pe camera, nu pocnea. ce naiba? nu numai ca nu pocnea, dar ala al camerei vroia si el sa sara si nu avea unde. mm, ca ramasese pe master-slave. si acasa am facut cu manual si internets si instructiuni de utilizare. mmm. am butonat un pic in liniste (cu panica si rusinica ca uite ca nu stiu sa folosesc ce car dupa mine) pana am rezolvat problema. mai tarziu, dupa turul angajatilor si cand sa incep cu copiii, blitzul iar nu pocnea. am incercat cu ala al camerei da nu iesea bine. mmmm. nu mai aveam baterii. fuga la tehnic sa cer baterii. si gata :)

si la RBO am jucat zaruri si cadouri. am venit acasa cu patru cadouri. unul naspa. o tinichea. dar trei ok, folosibile.

nikon adoptat

aseara am avut visul cu nikonul stricat. camera lui andrei care a ramas in casa. ca a mea i-am dat-o lui tata. am visat mare si iritare si mizerie si camera scapata in apa nisipoasa cu tot cu geanta care n-a fost suficienta protectie. si tineam camera in mana sa se scurga apa si era nisip peste tot in camera si ma gandeam cum am sa-l scot afara si cu ce fara sa zgarii lentilele. :(. cum ar veni camera era ruinata da eu nu vroiam sa renuntz la sperantza. i-am povestit visul lui andrei dimineatza si face ca da, camera nu mai e a lui, e a mea. mi-am insusit-o.

nu e asha de bine sa fie doi utilizatori la o camera. intai ca ii apuca pe amandoi sa faca poze in acelasi timp. doi ca fiecare face alte setari si are alte reguli.

aseara in sfarsit m-am apucat sa o învăț. am facut poze la karting. si iar au iesit intunecate si m-am enervat asha de tare! e o mare diferentza fatza de canon. eu ma uit pe lcd si vad niste culori, si fac niste setari pana arata ok pe lcd. si in comp vad niste mizerii. si ieri la munca mi-a venit deodata ca poate are lcd-ul luminozitate. si e prost setata. si am cautat pe net si am gasit o cârcă de informații. și am început sa învăț. si este ceva si despre luminozitatea lcd-ului.

la karting joi seara a fost ok. frica pazeste pepenii, deci n-am murit. dar la primul tur am facut cam jalnic. ultima din 15 oameni. era cineva cu kartul sucit intr-o curba care a stat pe loc 3 tururi sau asha. si pe la sfarsit cand prisesem putin la inima tot in curba cineva din fazta mea s-a sucit si eu am intrat fara frana fara nimic. m-am ciocnit tare. m-am speriat si mai tare. am invatzat din asta ca tre sa pun frana, nu numai sa ridic piciorul de pe acceleratie. la pauza aveam degetul mic plin de sanage. o taietura mica, dar care s-a dat peste cap sa sangereze. in tura doi n-am mai vrut sa fiu ultima. n-am fost. am pus si frana. am doua vanatai pe genunchi, una pe mana, si trei pe spate.

canon 350D

16 septembrie 2007 4:45 am

Imi iubesc camera foto. A durat cam un an de cand am vrut-o si pana mi-a adus-o encushor. N-a fost cea mai buna si este din ce in ce mai putin buna, insa eu o iubesc. Am visat de 3 ori acum recent ca s-a stricat s-au am pierdut-o si m-am trezit distressed. Visez atat de frumos ca mi-as vinde visele pe dvd-uri. Intai si-ntai le-as tine pentru mine sa le revad. Sunt atatea ucruri pe care le uit sau nu-mi dau semama cat de importante sunt pana nu le visez… Cand stateam cu anca [sora mea mai mica] obisnuiam sa ne povestim una alteia ce-am visat. De multe ori nu eram in aceesi dispozitie si nu aveam chef sa ne ascultam una pe alta, insa aveam rabdare si eu si ea sa ascultam (cea care povestea si simtzea ca nu are simpatie pentru poveste o spunea mai pe scurt); in zilele cand eram pe aceeasi lungime de unda era foarte fain.

[ma intzeapa inima. Trebuie sa iau magneziu]

I miss mah people si mah cats. L-am visat pe ciocanel ieri sau alaltaieri si m-am trezit cu gandul ca m-as fi dus la iasi sa-l vad, daca as mai fi fost la bucuresti. Ciocanel is my favorite cat in tha world. Sunt pisici care imi plac si pisici care nu ma afecteaza si pisici care nu le suport. Dar nu pot sa-l iau pe cioc cu mine in Cyprus, ca are si el o viatza de pisica acolo, si-I place sa fuga pe langa casa. Si e si iubit la iasi. So I’ll just send my love prin Claudia si anca. Sunt o gramada de pisici in Cyprus. Si una chiar a fost lovable; si stiu si unde locuieste. Insa majoritatea sunt terminate de cald si cam rufoase. Ele, matzele, au fost aduse in cipru, nu-s native. Si cipriotzii nu le iubesc. Si ma gandesc la Laura D care are alergie la pisci si ar vrea o pisica. Tata are sie el matza lui de serviciu acasa. O mai schimba la 2-3 ani, ca dispare. Vara stau la casa, iarna la bloc. La iernat. Tata isi muta pisica. Si pisica enjoys it.

Ma gandesc destul de des la alina. Si la iancu (zilele astea are licentza si rezidentziatul). S la sis. Asta pentru ca am timp… Astept netul, sa pot vorbi cu lumea.

Mda. Si ieri am visat ca eram cu mama la cumparat de haina de iarna. Palton sau blana, sau haina. Orice. Dupa care stateam la soare intr-un parc cu ruine din atena si aveam un pet electronic. Tamagochi. Cu care ma plimbam prin holurile universitatii de la iasi – pictate si decorate ca salile din Luvru. Frumos; multe detalii, mule culori si nuante de lumina. Si petul meu era un cal teleghidat (evident, ce altceva decat cal) cum ar fi o masinutza, si-l conduceam prin holuri.

Si chiar acum, inainte de a ma trezi, am visat o masina faina si un traseu pe care il faceam eu, in masina sau cu masina in buzunar. Noaptea, drum inghetzat cu valuri de ghiatza si fagase de rotzi pe malul unui rau galagios si repede si involburat. Un rau foarte prezent. Si un drum foarte periculos, s eu tzipand la sofer sa mearga incet (si nu se intampla) dupa care in turul urmator eram singura sa conduc cat de incet vreau; si tot erau tururi unul dupa altul si aveam timp sa corectez ce am gresit in cele precedente, si sa fac lucrurile din ce in ce mai bine. Dupa rau urma o curte a unei scoli toamna, un pod pe sub care treceam vara, un cartier de vile care e al meu special, pe care l-am mai vizitat in alte vise; s mai erau obiective. Era circular traseul. Trcea prin toate anotimpurile si prin locuri foarte populate si friendly sau locuri pustii si periculoase. Numai era noaptea tot timpul.

Azi, nah, ieri am primit in sfarsit canapeua si am facut lego. Avem o canapé simpla si placuta si putem sa locuim in sufragerie. Urmeaza televizorul. S eu mai vreau playstation si sa joc assasins creed. Puiu a venit cu trailerul la jocul asta si mi-a placut atat de mult ca vreau sa-l joc. Nu sunt gamer, dar, dracu sa ma ia, poate devin. Canapeaua asta, ca toate lucrurile in cipru, s-a intamplat greu. Intai am mers la ikea si am pus ochii pe ea. Nah. Intai am intrat in sufragerie si am vrut canapea. Apoi am pus ochii, apoi am aprobat bugetul, am mers lar la ikea, am notat codul, am ajuns la autoservire si nu mai era saltea, in raftul de jos si era trecut de 8 seara (cand se inchide ikea in Nicosia).. mmmm. Damn. Ne-am turtit eu si andrei… lunia a fost cand n-am mai gasit saltea. Martzi n-am avut chef, miercuri e zi scurta la ikea, joi am mers dupa net (binainteles ca n-am rezolvat nimic) s entru ca tot eram afara din casa – unsuccessful , hai sa mergem dupa canapea. Am ajuns la 8 si 2 minute. Si taxiul e cam scump. Big close. Damn it. Nu puteam sa-mi imaginez ca ma duc acasa fara canapea… si nici nu m-am dus. Am mes la iesire si ne-am fofilat la autoservire. In atata mare de oameni, cine mai vede ca doi merg impotriva curentului. Am gasit cele trei piese de lego, le-am pus in carucior, le-am platit, le-am inregistrat la transport si le-am asteptat vineri toata ziua, degeaba. Abia ieri au venit… bine ca s-a intamplat inainte de luni. Sunt grateful.

Dar netul… oh. Netul. Avem o luna de cand stam aici. In casa asta. Aproape. Da? Nu mai stiu. E istorie. Istoria imi scapa printre degete. Si am atacat imediat problema netului. Andrei a gasit pachetul perfect. cu cablu, cu net, cu tel. avem acoperire? Un telefon din bloc. Prprietarul nu stie. Am gasit o firma cu tel in bloc. A gasit andrei un cv pe net cu adresa noastra. De la unul din bloc, cu tel fix. Am prezentat numarul, numerele la primetel, care ni-l doreram (Andrei a facut toate astea, eu numai il cicaleam de acasa, verificam statusul). Au avut nevoie de vreo 5 zile!!! sa ne anunzte ca nu au acoperire. Jesus Christ. Previous, au avut nevoie de 3-4 zile sa raspunda la email ca sa aiba posibilitatea sa ceara numarul de fix sa vada daca au acoperire. Mah!!!

n-au acoperire. Alta varianta. Varianta linie telefonica, platforma de internet si conexiune de internet. Linie telefonica de la cita (echivalentul romtelecom). Toate comunicatiile merg prin linia de telefon. Nu exista cable in cipru, cum nu exista transport in comun. Mai este varianta satelit, daca te dau banii afara din casa. Linie telefonica la cita. Garantzie 100 lire = 5 mil. Yeah right. Andrei a vb cu proprietarul sa faca el, ca daca face el nu e nevoie de garantzie. Asta s-a botzit tot si a fugit la sefa lui andrei si l-a parat. Care sefa s-a botzit si ea. Persoana importanta, nu spui cine. Cu sotz in govern. Si a facut ea conexiunea la tel, pe firma, bineinteles dupa ce a uitat vreo 2-3 zile (lucratoare!) apoi alte 3-4-5 zile lucratoare pana a venit the cable guy. Nah, avem telefon acum. Linie. K. next step. Se trezesc unii si raspund la email de acu 2 sapt. Pachet ok, nu e nevoie de platforma, au si acoperire. Sigur?

Si pun si tv de la primetel. Sigur? Ca aia n-au acoperire. Sigur. Ma rog. Si apare problema ca linia telefnica este pe firma si deci firma tre sa faca si abonamentul la net. Si acum, in momentul asta asteptam (astaptatul il facem amandoi) sa-si aduca aminte sefa lui andrei sa faca formele pentru net. Dupa care, in final, o sa dureze 9-10 zile lucratoare sa ne dea drumul la net pe tzeava.

Ancutza mi-a spus ca avem net in 2 sapt daca suntem norocosi s eu am sarit ingrozita doi metri in spate. Acum imi doresc sa fi luat numai 2 saptamani. In bucuresti am zis ca vreau net, mi-a fost inmanat un nr de tel, am dat tel, in jumate de ora a venit tha cable guy si mi-a dat drumul la net right away. Mi-a luat niste bani in acelasi timp. Nu prea multzi. Bleah. Cui ii place atata efcientza?

k. am trecut de criza acuta de foame si scriu de vreo jumate de ora. Am cam ajuns la fundul nevoii de comunicare si am sa merg sa dorm. Sa visez.

Tada