office space

citesc o carticica de-a ancutzei: "then we came to the end". cumva funny, cumva deprimanta. si imi schimba un pic perceptia asupra vietii mele de birou. sunt singura in birou, pot sa aprind lumina cand vreau (adica sa n-o aprind deloc), sa dau drumul la aer conditionat cand vreau, sa deschid geamul cand vreau. de unde stau am vedere la doi colegi. grecul care merge ca un handicapat. e asha neplacut sa-l vad cum se deplaseaza... cu care n-am nici un contact. romanul proaspat angajat pe c++, care si el merge anormal si care vorbeste subtire da parca ar fi foarte emotionat tot timpul; sau castrat. cu care iar n-am nimic de-a face.



nu ma duc la cafea, nu stau la taclale la vreunul in birou, nu ma duc la fumat. vin si plec. si trec pe la vadim si alexander in birou pt sedintze si consfatuiri. mai si rad cand trec pe la ei. mi-au povestit cum stephan traieste intr-o familie fericita, el si cu nevasta lui, pt ca amandoi au scopuri comune. is alcoolici. mi-au mai povestit cum in malta nick putea sa faca contract de genul: omul este de acord sa semneze contract pe 2 ani. in cazul in care vrea sa plece mai repede de 2 ani, este obligat sa plateasca lui nick daune egale cu salariul pe 1 an.