încălzirea casei

maine e petrecerea de casa noua cu care îs datoare colegilor de un an. deîndată ce a zis șeful ca pleacă eu m-am autosesizat de trecerea timpului și am lansat invitația de petrecere de încălzirea casei. e un site pe care pot sa aleg o mulțime de date și o mulțime de participanți si ei primesc email și răspund si zic când pot sa vina. și aplicația calculeaza procentajul de prezenta. luni a venit colegul k din vacanta care e o cantitate importanta și a răspuns la invitație. și pe 24 procentajul de prezenta era maxim (61%) asa ca luni am hotărât brusc ca fac petrecerea miercuri. și de luni sunt ocupata. bâzâi. luni am cumpărat demâncare.

ce meniu am hotărât:

• tartine cu peste, pateu și vinete
• branze si salamuri si rosii
• alune și nuci de petrecere
• salata orientala (am învățat de la georgiana) 
• aripioare și pulpe de pui la cuptor
• salata de fructe
• ciocolata din comerț pentru iubitorii de ciocolata peste fructe
• bere, vin, suc, apa minerala

ieri am făcut salata de fructe, ca am avut chef. și puteam s-o fac uitându-ma la tv. și n-am mai făcut nimic.
azi am făcut salata orientala și salata de vinete. ceapa și ceapa. cruda. poate n-os ale placa... la salata orientala am vrut sa fac maioneza dar avem un muștar foarte rău. am pus muștar în maio și nu mi-a plăcut ce gust avea și am aruncat-o. fără maioneza... și-asa mi-e cam greata de la gustat mâncarea. ca vinetele îs grase și salata orientala are oua care îs grele și maioneza era grasa și mai e și ceapa...

maine trebuie sa fac puiul și pateul și pestele de întins pe pâine. puiul o sa aibe usturoi. și e prima data când fac asa ceva la cuptor și am șanse sa rateeez.

o sa fim maxim noua personaje. îs îngrijorată ca nu ajunge mâncarea. nu se vede mai nimic din toate orele de munca. când am cumpărat mi s-a părut mult. am avut doua cărucioare în magazin și am făcut trei drumuri sa descarcam portbagajul. ziceam ca dacă ramane mâncare (sigur o sa rămână vinete) invit vecinii de pe palier maine și fac încălzirea casei și înspre ei...

sander a plecat

azi. si eu am fost trista. inca un sef bun care dispare din peisaj. n-am fost prietena cu sander da asta nu m-a facut sa-l apreciez mai putin profesional. am discutat odata demult cand am fost intr-o vizita de lucru. despre prieteni. si atunci a zis ca el are un prieten. bazat. un prieten bazat. si mai tarziu mi-a spus un alt fost coleg la IDG ca aici nu se incheie prietenii ca oamenii nu-s interesati sa-si faca prieteni.

a inceput pe la 3:00 sa-si faca cutia. si eu m-am uitat. m-am mutat pe un scaun langa biroul lui si l-am urmarit cu mare interes, cum am urmarit-o pe sis cand pleca in finlanda, cum l-am urmarit pe cipac cand s-a mutat la alt etaj. apoi a facut turul firmei. apoi a fost la tehnic unde l-am urmarit, apoi iar in birou si a spus pa si a plecat. am fost tare trista. mi-am adus aminte de plecarea mea de la gameloft care s-a lasat cu plans. din partea mea. m-am ascuns si-am plans. de tristete. si am avut dreptate sa plang. ca de cand am plecat si am parasit o mana de prieteni, n-am mai facut unii noi. si m-a umflat plansul iar dar am baut neste apa si l-am inghitit. ca nu vreau sa fiu femeia slaba din biroul cu barbati.

fulgerica

am un nou coleg in birou. speedy. rau de tot. m-am speriat la inceput; programator mai rapid si poate mai bun ca mine?! pana am aflat ca e broker. are si un premiu pe birou. ca un oscar.

e la al treilea paharoi de ness.

ieri am schimbat placutzele de frana. intre 20:30 si 21:30. normal ca am pus mana pe cele vechi, le-am comparat cu cele noi, m-am bagat, am asistat, am inregistrat, m-am jegosit total. si i-am mai dat si pace mecanicului. am stat pe bordura cu andrei si am discutat php related stuff. noaptea. a fost foarte placut.

la 19:00 atelierul era inchis, desi eu m-am grabit sa ajung acasa, ca eram foarte ingrijorata de frane. si am mers cu recilarea, cu ancutza, si dupa sare. si am spalat si masina. si cand am venit acasa si am vazut lumina la mecanic, whoaaa.

boring, huh? bla bla masina, bla bla bla masina, bla masina. ah, of course ca n-am nimic de facut la munca, ca am terminat tot ce aveam si astept input.

office space

citesc o carticica de-a ancutzei: "then we came to the end". cumva funny, cumva deprimanta. si imi schimba un pic perceptia asupra vietii mele de birou. sunt singura in birou, pot sa aprind lumina cand vreau (adica sa n-o aprind deloc), sa dau drumul la aer conditionat cand vreau, sa deschid geamul cand vreau. de unde stau am vedere la doi colegi. grecul care merge ca un handicapat. e asha neplacut sa-l vad cum se deplaseaza... cu care n-am nici un contact. romanul proaspat angajat pe c++, care si el merge anormal si care vorbeste subtire da parca ar fi foarte emotionat tot timpul; sau castrat. cu care iar n-am nimic de-a face.



nu ma duc la cafea, nu stau la taclale la vreunul in birou, nu ma duc la fumat. vin si plec. si trec pe la vadim si alexander in birou pt sedintze si consfatuiri. mai si rad cand trec pe la ei. mi-au povestit cum stephan traieste intr-o familie fericita, el si cu nevasta lui, pt ca amandoi au scopuri comune. is alcoolici. mi-au mai povestit cum in malta nick putea sa faca contract de genul: omul este de acord sa semneze contract pe 2 ani. in cazul in care vrea sa plece mai repede de 2 ani, este obligat sa plateasca lui nick daune egale cu salariul pe 1 an.