9 AM. m-a controlat moașa. 3 cm dilatata. m-a învățat sa respir și sa încerc sa ma relaxez. într-adevăr, îmi treceau contracțiile mai repede cu respiratul caracteristic. m-a întrebat dacă vreu sau nu epidurală. consemnul era deja ca nasc în spital, dar merg la spital când sunt 7 cm dilatata. dar dacă vreau epidurală putem sa mergem imediat. dar ea zice ca ma descurc foarte bine și nu e nevoie. ca nu plângeam și nu țipam. și nici n-am țipat la dilatare, ca nu ma ajuta cu nimic. bine. sa mai așteptăm. ca ea pleacă și vine peste vreo 2 ore. mkay. după o ora de tremur, durere și fugărit pe toată lumea (tata, andrei și sis) din camera (nici măcar sa-i aud ca respira nu suportam, ca-mi strica concentrarea) i-am zis lui andrei s-o sune pe moașă ca vreu epidurală. a mai durat jumătate de ora pana a apărut. dar luminița epiduralei se vedea la capătul tunelului. spitalul e la 5 minute cu mașina. a sunat moașa la spital. în haarlem nu-i loc. unde vreu? hoofdorp sau beverwijk? hoofdorp. a sunat la hoofdorp. nu-i loc. eu printre pufăieli ma panicam tot mai tare ca înțelegeam tot ce zice. cu moașa vorbeam în engleza ca numai de conjugat verbele în olandeza nu-mi ardea. da înțelegeam ce vorbește la tel. nu-i loc nici în hoofdorp. a sunat la beverwijk. nu-i loc. panica! a sunat la cineva mai mare in rang la beverwijk. se face un loc. sa merg acolo.
încă 40 de minute cu mașina pana la spital. cât mai durează pana scap de durere? cel putin o ora. la spital, instalata într-un pat temporar. vine nieke, moașa de acolo. control. dilatata tot de 3 cm. dezamagire maxima pentru mine... atâta timp și suferință și nici un progres? cât mai durează pana nu ma mai doare? jumatate de ora monitorizam mama si copilul apoi mergem sus sa facem epidurala si aia mai dureaza o ora. o ora jumătate deci. nieke se duce si se intoarce cand sunt actele de spital gata. a venit dupa alta jumătate de ora. m-a ancorat la nește chestii si a dat drumul la cronometru? cât? o ora jumate...
nu mai știu. tremuram, sfârșitul se tot îndepărta ca orizontul... nu vroiam decat sa dorm. la ora cutare ma asteapta sus la epidurala. nieke pleaca și vine atunci. cand a venit eu vroiam la toaleta. mi-au pus cateter. alta neplacere. nici nu mai vorbeam. m-au dus sus, verificat, 7 cm dilatata. [ii mai facem sau nu? ca aproape ca nu mai e nevoie. se foloseste de ea mai vreo doua ore. da. ii facem.] iar cuplat și decuplat și pregatit și în sfârșit mi-au facut. totul cu pauze de contracții. si au inceput contractiile de împins. da sa nu împing ca dilatatia nu-i terminata. da parca puteam sa nu? foarte greu. si m-au dus jos iar, în camera dedicata mie. iar decuplat/cuplat. dar cu epidurala. a taiat epidurala 70% din durere.
- nieke stai cu mine?
- plec jumatate de ora.
- da-mi vine sa imping.
- nu impinge ca nu esti dilatata suficient.
- da verifica.
a verificat si eram la 10 cm. in sfarsit. a oprit epidurala. o sa ma doara? da, dar altfel. n-a mai plecat nieke. si andrei a stat cu mine și a fost strâns de mana. și da-i si lupta inca o ora. cu tremurat necontrolat si urlete.
la 14:47 s-a născut olga. 3.5 kg. nu puteam s-o țin în brațe de obosita ce eram. am stat o ora cu ea pe mine. a papat. apoi au masurat-o și îmbrăcat-o și pus-o separat în patut ca eu sa ma odihnesc. da n-am dormit. ca ma uitam dupa peaches. peaches a mea. si peaches a început sa se gheruiască pe fața. și de atunci se gheruieste. o țin cu șosețele pe mâini, ca n-am gasit manușele. într-o noapte am înfășat-o strans în niște scutece si o esarfa de-a mea sa nu se mai gheruiască. din spital am plecat la 21:00 si la 22:00 eram acasa. însă asistenta de lehuzie venea a doua zi, împreună cu moașa.
am fost pe cont propriu în prima noapte, cu un manual de utilizare pentru peaches - prima noapte cu copilul tau. sa avem grija sa nu se raceasca. temperatura trebuie sa fie intre 36.5ºC si 37.5ºC. i-am schimbat scutecele si am stat cam mult cu activitatea si am luat si niste apa calduta sa curatam ce era mai uscat. a durat cam mult si peaches a tipat tare. i-am luat temperatura si probabil prost.. 35.7ºC. panica ca i-am facut rau din prima noapte. am ținut-o la caldurica și am mai verificat-o odata peste o ora. în limitele acceptabile. și a trecut prima noapte. a dormit putin în pătuțul ei, am hranit-o, am schimbat-o peste noapte, am luat-o in pat la noi ca urla, am dormit putin si cu grija sa n-o strivim sau sufocam. a doua zi au venit ajutoarele profesioniste si de atunci invatam trucuri. in primul rand cum se schimba scutecul profesional si se consuma un scutec si un șervețel pe schimbare versus de trei + jumate de pachet de șervețele. si cum sa nu ne aplecam de spate când o schimbam. si cum s-o hranesc si cum sa înțeleg ce vrea de la mine și cum sa-i facem baie.
andrei incepe munca de joi, sis si tata pleaca duminica.
avem deja cateva nume de alint pentru peaches: puricel, moppie, buffie, găinuța mea. ca daca o tin in brate incepe sa ma caute de lapte si da din cap ca o găina. și face niște fetze... ne e foarte draga.
pfaaa, din prima seara ci piciul acasa?
ReplyDeleteCred ca muream amandoi de frica. Noi am stat 3 nopti in spital si am ajuns acasa cand eram deja obisnuiti cu ea.
:) in olanda ne incurajeaza sa facem de astea :) da ne-a intrebat inainte daca nu vreau sa stau peste noapte. n-am simtit nevoia. era cam plictisitor in spital :)))
ReplyDelete