musaca de cartofi

de plictiseala. am facut ieri, dar n-a iesit bine. reteta de-am urmat-o (da fac intotdeauna o compilatie din mai multe) zicea sa pun la cuptor o ora la foc mediu. inteleg ca are sens la gaz. da la cuptor de asta cu temperatura si functii, ce o fi mediu? am pus o ora la 150º C cu folie deasupra si inca 10 minute fara folie sa se rumeneasca. mirosea bine. dar cartofii erea cam cruzi. si nesarati. si cam mult ou. si n-am fost multumita. andrei a mancat si a zis ca-i foarte bun. una ca era flamand, doi ca era o mancare noua. da eu am ciugulit si m-am botosit si am mai pus jumate de ora la 190º C.

ingrediente:
500 g carne tocata porc (prea mult pt vasul meu)
8 cartofi
2 cepe
1 morcov
6 catei de usturoi
jumate cana bulion
300 g smantana
cascaval
3 oua (prea mult)
ulei
o ciupitura mai mare de cimbru uscat
neste patrunjel
sare
piper

am calit ceapa morcovul si usturoiul in ulei. am pus carnea tocata si sare/piper/cimbru si am mai invartit acolo, apoi niste apa si bulion si am mai lasat 10 minute. am pregatit sosusl din smanta, oua, cascaval si patrunjel tocat. am pregatit cartofii si vasul ena. vasul ena uns cu unt si apoi un start de cartofi. aici trebuia sa pun niste sare si sos de smantana. n-am pus sare si n-am pus sos. am pus toata carnea si inca un stat de cartofi si tot sosul deasupra. a cam iesit din vas la copt. am pus o ora la 150 grade. prea mica temperatura. data viitoare pun la 180. si mai putina carne si mai multi cartofi. cascavalul il pun separat deasupra, mai tai din oua ca in loc sa fie sos e cam omleta. si e cam grasa treaba si un pic nesarata ca n-am pus sare pe cartofi. deci data viitoare sa mai tai si din ulei...

asnoapte am visat tot felul de dubiosenii. roboti care veneau sa distruga oamenii. stateam cu andrei si alti oameni linistiti pe un mal de la un port si ne uitam cum merg masini pe niste autostrazi suspendate peste port si intra in niste nori josi si albi. soare si frumos. vara. stabilopozi, beton. si deodata au inceput masinile sa zboare si sa cada si sa explodeze in jurul nostru si incercam sa ma ascund dupa betoane si tipam la andrei se se fereasca. nu eram noi tinta. deocamdata. robotii atacau oamenii si aruncau masinile inapoi pe mal. dar urma sa se concentreze si asupra noastra. o chestiune de timp. am fugit de pe mal intr-un fel de mall foarte betonat si labirintic si inalt si fara acoperis. eu stiam ca numai fumul ii omoara pe robotii aia si consideram sa dau foc pe unde eram. si ma si inarmam cu un fel de automat. si invatam sa-l folosesc. desi stiam ca nu e eficient. numai fumul era eficient. foarte obositor, ca sa nu mai zic de panica si pericol si alele. m-am trezit la 3 noaptea.

peste zi sunt foarte plictisita ca nu mai fac proiecte de-ale mele ca nu mai am... rezistenta. numai fac mizerie. ca de exemplu ieri am vrut sa dau gauri in pereti. am scos aproape tot ce-mi trebuie si m-am linistit. si acum uneltele is afara. nu toate. cat sa fie mizerie. si n-am chef sa le strang. mai bine as sta linistita total sa nu-mi tot fac de munca.

si de plictiseala asnoapte m-am apucat de citit. desi n-am chef. dar vorba aia: cheful vine mancand.